E liniște e un paradis ale cărui raze nu acoperă nările
în împlinirea mirosurilor suave din care se acresc norii;

până în ultima lor amintire sapă în fiecare deal via cu frunze
largi.
Norii, ei nu caută rătăcirea pe pământul nostru sub foițele
străduței noastre, cum se reazămă în acizii lor de lâmăie cum
sorb bătăile egale din miezul nostru presărat cu neputință.
E liniște e ca un paradis care a încetat să curgă în apele
murdare ale pulsului, undițele ne duc osânda în sarea pe care
o pierdem; e liniște e ca un paradis care nu-și mai poate privi
respirațiile - prin țeasta lui goală trece moartea strânsă, trec
canalele de leșie ale sufletului îmbătat de viață și tu ești
singurul care mai proptește acul, pentru el, în gura
peștilor de mâl.