deodată s-au trezit întrebările
alerga fata aceea frumoasă să prindă tramvaiul
două pleonasme pe oră nu mai mult (cacofonii completai eu pierdut, bălării)
striga după mine
când eu deja nu mai auzeam - mă uitam după ea și atât
aș fi vrut s-o scot la o cafea la un ceai poate
sau cine știe ce alte sălbăticii aș fi restructurat în prezența ei
acolo în intimitatea locului afundat solemn în andărgraunduri
i-aș fi pipăit atenția cu vorbele pline de miez și cu haotismul ușor al ideilor
sunt un nebun câteodată dragă mi se mai întâmplă
să sar de la un lucru la altul dar de la lucrul care ești tu sigur n-o să mai sar un timp mai departe fiindcă aici ne e locul asta ne e masa și melodia
care va urma sigur va fi a noastră dacă n-ai
alerga frumoasă după tramvai și cumva l-a prins fiindcă până
am ridicat privirea din mine nu mai era decât urma parfumului ei lunecând
leneș peste noroaie am plecat de acolo și atât