fregata nălucilor

ca aurul cizelat al unui templu,
superb și năucitor,
cu catargul încins iese din mare
fregata nălucilor;

nu are în geografii celeste
tangente obsedante,
doar amânare de țel e plutirea
ei în ritmuri andante

pe valuri de beznă solidă –
din adânc se ridică
urletul colosal al altor veacuri
preschimbat în lumină.