Câmpia nesfârșită și-a pierdut sensul,
alergând ca o fiară înspre abandon.
Glasuri desenează pe acoperiș
o tragică și dulce nebunie –
Copiii încearcă să pătrundă dincolo de-nchipuire,
tinerii clădesc deșertăciuni din pulberea visului,
adulții roiesc pe scena lumii, schimbând măști
iar bătrânii ațipesc obosiți la marginea vieții,
suspendați peste abisul neființei…
Preotul și-a încetinit acum glasul,
pierzându-se în ropotul de ploaie,
așteptând un nou început… o nouă viață.