Calc prin omăt
ca printr-o mare de cuvinte
strivind înțelesuri
mă prăbușesc pășind lângă tine
ca fulgii de nea de bolovanii
aliniați în brazde de toamnă.

De ce-mi tot spui cuvinte multe
mai multe
chiar ca fluturii de nea
opriți în creștet?

Aș iubi zăpada toată
pentru că e albă
și e cu tine odată sosită
și calc printre fluturi albi de nea
istoviți de grai si limpezi.

Mi se topesc în palme.
Mi te topești în gând.

Îmi amintesc o peșteră sacră
cu glugă de fluturi albi
ce cască așteptându-ne.