Ucide-o, zdrobește-o, calc-o în picioare...
Pentru că Ea nu mai e ființă,
Pentru că Ea a calcat legea sfântă,
Pentru că Ea a gustat din fructul interzis!

Dă drumul șoimului să zboare
Lasă-l... să-i scoată ochii.
Amândoi!
Deoarece...
"Chinul vine din ochii ei!"

Toți vreau s-o vadă moartă!

Și Tu... jură, pe viața ta,
Că nu vei avea milă,
Atunci când vântul deșertului
Îți va umple ochii cu praf cenușiu.
Când razele crepusculare
Îți vor tortura trupul întreg
Când cămilele se vor răscula împotriva cailor...

Nisip, pietriș, soare... și liniște.
Prea multă liniște...
Liniște ce te sufocă,
Îți taie respirația, te face se leșini.

Și nisipul arde sub picioare.
Sângerează tălpile desculțe...
Și orice piatră sângerează...
Și orice rază sângerează...
Și trupul Ei sângerează!

Se aude doar vuietul vântului
Amestecat cu sunete deșarte.