¤ epitaf ¤

bătrâne n-a mai fost să fie
să doborâm ultimii lei
sorbind otrava unui sânge
închis în sticle de jidvei

¤ cenotaf ¤

nu
n-ai murit dar am prins veste
că bunăoară n-ai putut
să umbli drumuri de poveste
să scrii ce nu ai început

și dacă cineva te plânge
mă-ntreb: cine? te-a cunoscut
când fără strune la chitară
vorbeai puțin și tăceai mult

cutia n-ai amanetat-o
o ții la piept ca pe-un penar
sperând ca dumnezeu să-nvețe
un cântec viu cu pasul rar

¤ aero/xero/graf ¤

pe străzi a mai rămas pustiul
sunt toți la teatru sau la curve
azi a fost meci au luat bătaie
și este liniște în urbe

eu cred că sportul a murit
când s-au vândut autocare
când El sportivul n-a mai fost
un călător ca orișicare

sau când și-a luat artistul casă
și-a învățat să doarmă dus
lăsând la foștii săi prieteni
schimbări la față ca iisus

sau când văzându-se profesor
mutat la țară cu pereți
a dat la dracu vestea bună
că-n lume-i criză de poeți


¤ epilog ¤

de-aceea spun: nu suntem morți
mai sunt căței – castrați - pe stradă
și-o primăvară ce nu vrea
de scârbă nici să ne mai vadă









[lui Gabriel Tudorie și Marțian Alexandru]