Decum m-ai încununat,lacul nostru-lacul
lor-lacul, lacul- împinși rățoi către
trestii, stelele dorm pe lacul nostru.

Doar în limba ta aspră se mai întrece
gustul dulce cu cel acru.
Catolică mângâiere, galbenă, antebrațul
răsucit în cervicala culoare latentă,
brațele de spumă încolăcind genunchii
- violetele sunete părăsesc barca,
în jos
- fac opriri, livrești retailuri
prin care se poate vedea fundul
- fundalul c-o cenușie cortină de tablă;

decum mi-ai corectat obrazul, pulpa
înnegrită sub mine.

Spre dreapta acum, înăbușești întâiul mal
al insulei. Încearcă siguranța de-a lungul
spatelui meu- urmează vetusta iubire
scăpată din adâncimea lui.