în loc să mă iubești
îmi ieși din trup cu leagăn și cu mormânt cu tot
cu ochii acoperiți de humă
închiși de tălpile celorlalte femei

printre oameni cu solzi pradă ușoară sunt și eu
pradă pentru devoratorul de memorii
ce se tolănește în tine își limpezește gura
se unge pe mâini cu sevă de cedru
își începe cina din coapsele mele din clavicule din sâni

desprinsă de lume
privesc resturile pe care le dai hienelor
și jubilez prin ochii tăi tot mai avizi de plăceri

miros intens așa ca toate femeile-în-carne și mă înec
atunci când respir mă înec și mă cufund în vintre
să hibernez încă șapte ierni departe

cât mai departe de oameni