| = Semn de trecre afectivă... | Nicolae Popa [29.Jan.08 16:22] |
| E un text pe care urmează să-l recitesc. Poate după 28 ianuarie care este considerată ca fiind cea mai proastă zi a anului... Faza lunii etc. Oricum, la o primă lecută m-am fixat pe: "...devoratorul de memorii ce se tolănește în tine..." "...miros intens așa ca toate femeile-în-carne.. | |
| = Ela, e o poezie în care dragostea te ține totuși aproape de oameni, | marius nițov [29.Jan.08 16:31] |
| Ela, e o poezie în care dragostea te ține totuși aproape de oameni, să fac o legătură între început și sfârșit. Între se consumă dragostea în vers cu toată frumusețea trăirilor și simbolurilor. Deosebită senzualitatea feminină din aceste versuri:"miros intens așa ca toate femeile-în-carne încât mă înec atunci când respir mă înec și mă cufund în vintre să hibernez încă șapte ierni departe". | |
| = liturghia renașterii | Plopeanu Petrache [29.Jan.08 17:32] |
| Înstrăinarea este totală, desprinderea este totală -scârțâitul leagănului, scârțâitul crucilor înghețate: de la...până la Ochii--acoperiți cu humă Ea: pradă ușoară Ei: oamenii cu solzi El: devoratorul, cel ce profanează sacrul din ea, cel ce imită sfintele taine și le mânjește Desprinderea de lume, jubilarea pentru antropofagia lui: dispare ca o pedeapsă târzie de care el va avea nevoie peste alți șapte ani, când ciclul se va realua, cu ea ieșind din vintre ca o nouă Iștar, Isis, Artemis... Ela, după ce reușesc să trag perdelele pentru a face o penumbră plăcută pentru mine, pot să îmi trag sufletul și să spun: -dinamica poemului este una aceea a unui infinit cuprins între limitele voite ale hibernării. Este o auto flagelare, este o mistificare a pedepsei și un proces al absenței din plinătatea cărnii. Lipsa și prezența, cele două contrarii se regăsesc într-un ciclu al antropofagiei sentimentelor, reciproc acceptată și asumată de toți participanții la liturghia renașterii Nu pot decât să spun că am deschis, pentru mine, larg ferestrele și l-am privit acum mai cu înțelegere pe cel care "ieși din trup cu leagăn și cu mormânt cu tot". Este o ieșire care de fapt întemeiază totul. Altfel, nimic nu poate fi Textul are profunzimea textelor antice gen Convorbirea unui suflet îndurerat cu sine însuși, din literatura egipteană veche. Cu stimă deosebită PP | |
| = Ela, revin, e șablon ce am spus, | marius nițov [30.Jan.08 00:07] |
| Ela, revin, e șablon ce am spus, trebuie să-mi perfecționez comentariile. Rămân cu senzualitatea din versurile acestea: "miros intens așa ca toate femeile-în-carne și mă înec atunci când respir mă înec și mă cufund în vintre să hibernez încă șapte ierni departe". Găsesc și începutul "în loc să mă iubești îmi ieși din trup cu leagăn și cu mormânt cu tot cu ochii acoperiți de humă închiși de tălpile celorlalte femei"... deosebit, multă putere de seducție! | |
| = părere | Ecaterina Bargan [31.Jan.08 17:32] |
| prima strofă - dezrădăcinarea urmei celuilalt din spiritul eului. urmă mărginită de naștere, de moarte. ochii lui obișnuiți cu pierderile, cu ideea de a se lăsa călcat/strivit, ușor manevrat, sau doar supus circumstanțelor. prada ar echivala cu amintirea vivantă din eul liric în perspectiva "devoratorului" ce se alimentează cu imagini de apartenență trecutului, imagini filtrate printr-un erotism brut, în manieră agresivă. "hienele", plasate în plan secund și paralel, exprimă în mod indirect rangul lui uman. satisfacția nesănătoasă de a privi devorarea persoanei iubite, raportînd la început, spune și ea ceva. în a 5-a strofă, versurile sugerează intensitatea stării trăite prin acumulări lente de sine în matca dușmanului. împăcare cu firea lucrurilor și înțelegerea ei profundă. versul final exprimă necesitatea de singurătate/înstrăinare. este conclusiv, raportat la versurile anterioare. Ela, apreciez mult scriitura ta. | |
| = mulțumesc | Ela Victoria Luca [02.Feb.08 05:47] |
| Nicolae, nu știu care este cea mai proastă zi a anului, dar știu cum este cea mai nefastă. Cu sau fără fazele lunii. Apăi, de ai trecut afectiv și ai recitit-o, cred că știi cum e cu acel devorator de memorii și cu mirosul intens de femeie/bărbat-în-carne. Marius, da, este o tentă senzuală în poezia asta, deși citind mai spre final, se desprinde complet de registrul acesta. Ca o trecere necesară. Chiar imperativă. Nu era șablon primul comentariu, poate că a fost o reacție mai mult afectivă, cum spunea și Nicolae mai sus. Petrache, apăi, versul cela cu "leagăn și cu mormânt cu tot", cam așa este, cred/sper eu, fiecare din noi are trăirea aceasta o dată în viață. Da, este și o dinamică a absenței și a prezenței, până la identificarea lor chiar. Atunci când absența devine prezență și prezența absență. Bună și trimiterea la egipteni ceia, că m-au cam bântuit o vreme cu cartea și luntrea lor, și așa mai departe. Ecaterina, se îmbină planuri aici, de la dezrădăcinări la regăsire în alt fel de lumi, de la devorare a materiei la devorarea spiritului/sufletului, de la întrăinare la recunoaștere, dar pesemne că mai e nevoie de încă 7 ierni pt toate astea. Mulțumesc frumos tuturor, Ela | |