“Ochiul devine gol pe dinlăuntru
ca un tunel”
prin care aleargă privirea
cu tălpile ce calcă peste-un voal de cuie
acoperind chipul rotund al eului .

Timpanul devine gol de sunete
absoarbe muțenia
cu cortegiul de necuvinte
însoțind cuvintele moarte
spre cimitirul cu cruci negre
înfipte în logosul electrocutat .

Nările devin goale de aer
legate de buze prin respirații pestilențiale
inspiră entități anaerobe
care-și depun ouăle în plămâni .

Picioarele devin goale de mișcare
oasele se dizolvă în nemișcare
și-n cavitățile adânci
se înmulțesc insecte, gândaci și larve .

Îmi trimit urletul răzvrătirii
ca un panaceu din substanțe miraculoase
și acesta redă ochiului privirea policromă,
timpanului acuitatea sunetelor,
nărilor prospețimea respirațiilor,
picioarelor materia mișcării .