repde, mult mai repede, torent
de sâmburi și focuri și gemeni de gând
mă seceră-n tine
mă prind în șuvoaie de lacrimi
topire de raze
din vraja luminii dansând

între noi
magie...
explozie vie curând

închis în ultima mirare
de limpede umilit, cu lotușii aripi
despletite in crucile inimi
respir din roua dimineților tale
atât cât să pot
înflori universului zâmbet
să trec trubadur prin lumină
să cad în genunchi de copil
ce se roagă
sub taine

nu mă privi, așterne-mă rimă !
la versul cu care seara sărută
gâzele nopți și firav mă atinge
pe primele gânduri fuior
acolo unde ne-am amintit
trezirea-n ecouri vibrate de alb
mirabil reduși la iubire ...