Totul a conspirat cu verdeața zilei de azi,
Pe cer bule pline cu zâmbete mă amețesc și
Pas cu pas asfaltul chicotește, dar
De mâine am să zbor atârnând de nori.

Absențe grăbite mă calcă-n picioare,
Ele nu au timp de mine, eu abia le văd;
Și alerg în nonsens printre firele tale de păr
Căci m-am topit prea des în umbra ta.

Un stârv pustiu plânge la absența corbilor
Și îi ofer lacrima mea să se învelească;
Decorul de carton s-a colorat în Beethoven
Și m-am trezit singur pe bancă.

Soarele-mi oferă stele-n dar, cu ce folos?
Căci acum nu mai am cui să i le pun în păr.
Uită-te-n urechea-mi verde să-mi vezi gândurile
Jucându-se neîncetat cu mine.

Unul singur se ascunde în întuneric
Un vis neîmplinit cu crini funebri
Pierdut în crăpăturile crucii făurite
De toti oamenii ce-au lipsit din marea lui.


Răzleț, am lăsat totul să cânte
Și mi-am urmat ecoul neființei
Sperând să mă ducă dincolo de cuvinte
Unde aceste versuri sunt trandafiri.