știți m-am gîndit acum să-mi prepar o ceașcă de cafea
s-o beau în liniște și să uit puțin de poezie
pentru început încerc să mă gîndesc la idealurile
la care nu pot aspira și la oamenii pe care îi iubesc
dar nu i-am cunoscut niciodată
apoi observ cîinele spînzurat în pragul casei
ce abia mai reușește să spună cîteva cuvinte în nemțește
pentru a-l elibera de această suferință îl gîdil la tălpi
și el devine oarecum mai serios mai trist
mă întristez și eu îl rog să-și dezlege lațul de la gît
și să vină lîngă mine sa facem o plimbare prin jurul casei
să vorbim despre filozofie așa cum își dorise întotdeauna
să bem cel puțin cîte o cafea „uite îți prepar și ție una” îi spun
mă întorc spre bucătărie pentru a-i prepara cafeaua
iar el coboară vine din spate cu ștreangul în mînă
și mi-l pune mie de gît eu atîrn în pragul casei
el iese cu ceașca de cafea ce mi-o preparasem mie
înainte de a scrie acest poem mă privește oarecum fast și-mi spune
„acum încearcă și pronunță tu acele cîteva cuvinte în nemțește!”