Nimic nu-și are-n mine racla,
Un om fără de Dumnezeu.
S-a stins în mine, ostenită facla,
Și iată că în raclă
Mă tot duc și eu.

Sleit sunt de puteri și de suflare
Suspinul ultim își croiește singur drumul.
Zidesc din gânduri reci,
Să mă închin,
Altare.
Să ard pe ele veșnic,
Eu și scrumul.

Pământ!!! Imi cantă oasele frenetic
Și-ntru pământ am să mă-ntorc ca toate.
Înghite Iadule azi ultimu-ți eretic!
Arată-i drumul prăfuit,
Spre moarte...