nisipiu sentiment dungi albe negre
în lumina unei dimineți exilate

senzual ca un melc într-o cochilie de împrumut
bucurie îndoliată răsucită
în carnea mea în oasele mele dorul
fiu trimis în lume pentru a răscumpăra
ezitarea din glasul acelei toamne
ce stătea mereu între mine și lume

petecul de soare uitat mereu
în colțul gurii
poartă acum un fluture
de umbră