Trandafir pătat de sânge, trandafir mânjit de rouă
Rouă dulce și plăpândă, dimineața ești ca nouă
Trandafir închis în soare, trandafir scăldat în raze
Oare tu chiar ții la mine? Am trecut prin multe faze..

Faze multe, împreună, dureroase, cu caldură
Neplăcute, nesărate, nepierzând nici o frântură
Ce frumos părea să fie, mult părea că va dura
Și ce mult credeam, O, Doamne, că noi doi nu vom ceda.

Oh, ce clipe importante, oh, ce clipe de plăcere
Ce momente fulminante și lipsite de durere
Eu doream să nu te termini, eu doream să nu te stingi
Tot credeam că totu-i bine, că tu n-ai să mă respingi

Dar clipa iată venise, ochii tăi plini de venin
Se mișcară către mine, zicându-mi pe un ton senin:
"Victor, cu durere in suflet, trebe sa ne despărțim,
Asta nu înseamna totusi, ca noi n-o să mai vorbim.."

Ochii mei se deprimară, în zare ei se uitau
Doar un suflet putrezit, doar o rablă de bau-bau
Doar atât urma să fiu, doar atât, nimic mai mult,
Nici măcar o jumătate, din ceea ce eu am vrut...