Colindînd nebunesc prin cîmpiile argintii
Deodată mă ridic ușor de la pămînt
Și zbor nevăzut ca o pasăre peste nori.

Plutesc pe deasupra lor așteptînd
Să văd ceva nefiresc.

Totul e însă limpede și foarte clar
Transfigurat de imagini de sus
Alunec ușor înapoi pe pămînt.

Pasul e greu argintiul sclipește la lună
De la iarna aproape îmi iau rămas bun.