banal violaceu carbonizat peste plaje,
un soare care decade
de acum incolo,vom alcatui multimi de soapte
pentru povesti de inserat copii;mi-era indiferenta,
in nisip am ingropat o glezna de catifea,
lumina,
pentru mai tarziele suspine.alaturi,scoici si acoladele inspumate incarcerand oceane.oriunde ai fi,lasa un timp pentru uitare in catacombe de miriade,oriunde ai fi.
mergeam in prezentul imperfectelor izuri,
un vid de senzatie,gauri de vierme in timpul involburatelor vene.
si apoi,de sa iti fi spus,de ce be a
de ce bea limba cuvintele ca o apa maiastra,
apa - vie a sufletului,
vie mustind de arome,de furtuni,de prapaduri,
de paduri de nelinisti,ciuta sufletului,
cuvantul