Mi-e frig, o, mamă,-n vară în micime
A pruncului din mine-n veci damnato,
De drag mărimea te-nconjoară, iat-o
Pe când minuscul merg prin reci enzime.

Că m-ai născut, de taine minunato,
ÃŽn ochii Domnului e limpezime
Și gerul cel din vipii să exprime
Puținătatea verbului, ce-arat-o...

Putințele-mi sunt în tăcută muză
Dar tu citești adâncu-mi de stilou
De care-o nemurire mă acuză.

Nu sunt acum din ieri nici mâine nou,
Dar azi îmi fierb de ou tăcerea-n spuză
Și maică, mă-nvelește-al tău ecou.