mă trezește-n zori vesel ciripit de vrăbii
și rapsodia mierlelor profund liniștitoare,
visuri plămădite pe ancestrale corăbii,
devin pe rând realitate încântătoare.

ca tot omul culeg ce-am semănat cu sârg,
căci nu este în lume lege mai dreaptă,
speranțele de vară frumos au dat în pârg,
lanul de bucurii să-l secer mă așteaptă.

am construit și eu din nisipuri castele,
valuri le-au dărâmat și cumva m-a durut,
dar m-am împăcat și eu cu dorurile mele
și acum mă mândresc cu tot ce am făcut.

la vremea inocenței iarăși m-aș întoarce
și inima și sufletul mai vor să se joace.