A pus foc la stupii din lan pe lumină.
Pe unii i-a ars, pe alții i-a aruncat în râu.
Stă locul cu degete de funingine în grâu,
înspre sus, ca niște mari cățui de smirnă.

Stupii au îndulcit în adânc apa mâloasă.
Peste salvele de miere se aruncă peștii.
Prin bortă, în cornetul de faguri, trestii
se înfig adânc în ceara groasă.

Nu e nevoie, nepoate, să aduni panicul.
În râu, în restul de lanuri de grâu și de sorg,
zăceau, înfrânte, cuburile borg,
Strânse din buze, și-ncheie povestea bunicul.