Soarele, frunzele, marea
Se intersectează cu vederea
Cu care privim căutând altundeva.

Trecerea lor, cât o clipire,
Este închiderea și deschiderea
Pleoapei ce surprinde lumina tunată
Cu fulgere răstignite în orizont
Prinse în încleștarea
Inimii din ochi ce
Privește tot.

Călătoriri pe drumuri de sare.

Timpul acesta în a cărui carne
Orologii, ca din apa mării valuri
Se rostogolesc risipite pe maluri
Spre a se întoarce în adâncuri
Unde să le crească idealuri,
Trebuie împământenit în
Cuvânt precum o stea.