Asurzitor vorbesc tăcerile anoste
Șoptesc prin gânduri zumzăind enervant
Precum o cohortă de țânțari flămânzi
Cautând venele stiloului să extragă litere

Cuvintele rămase vorbesc tăcut
Se-așează cuminți pe albul anost
Uscate albastru întâlnesc eternul
Coperțile sting lumina să poată dormi

Liniștea umblă prin beznă
Vorbește mut strigând lumina
Așteaptă mâna să deschidă
Ochii să vadă, gândul să trezească
Așteaptă

Eternul tace anost
Vorbește infinit timpul
Buzele se usucă nerostite
Ochii se sting nevăzuți
Urechile surzesc în tăcere
Anost se instalează sfârșitul