poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Temeri sclifosite ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-06-17 | |
intru în joc în fiecare zi, și nu e un joc în care ai un alter ego
nici trei vieți, intru ca un gladiator în arenă și ce rămîne viu din mine, țesuturi sfîșiate se reportează vise aglutinate, eșecuri și mica mea iubire ca micul dejun, toate pe mîine. sunt în fiecare zi tot mai puțin viu, ca icoanele pe care se așază lună de lună, an de an, buzele murdare, gustul de tutun al credinței, fumul lumînărilor aprinse pentru morți, sunt fără strălucire, opac și nimeni nu mai spală picioarele nimănui, nici măcar fața. intru în joc și nu cîștig nimic, obțin doar o amînare, un răgaz să mă mai bucur de ce-mi place, de ce iubesc de tine, de vocea caldă, de supărările tale cînd pun mîna pe pahar și otrăvesc cu el toată moartea din mine în speranța că viul se reportează pe mîine și mîine ai să mă iubești mai mult ca azi, că mîine voi fi mai puțin și ce e mai mic se iubește mai mult, ce e mai puțin se iubește mai mult ca ultimul șervețel, ca o lacrimă, ca ultimul sărut. artiștii nu tolerează realitatea, spunea nietzsche, dar nu știa atunci că noua realitate nu e doar falsă și brutală, nu e lipsită de pericole și e fără întoarcere, nu știa că odată intrat în joc nu mai ieși sunt stele tot mai puține în fiecare zi, pentru că stelele s-au născut toate odată și au intrat și ele în joc și acum distanțele cresc, cresc și întunericul aprofundează întunericul își mărește volumul, lumina se împuținează pentru că lumina e reflecția totală a luminii, e creația fără sprijin iar întunericul absoarbe lumina, se îmbată cu ea, e doar beția cu lumină. intru în joc, dragostea mea, intru și voi rămîne acolo, ca o bucată de carne lipsă din tine, ca o mînă moartă la cărți, ca un deget de pe care nu mai iei atingerea, doar inelul, doar tremurul din tine știe ce e lipsa doar ochii tăi învolburați știu că iubirea nu dispare ca norii de furtună și intri în joc, intri după mine ca un salvamar după un înecat, intri că îți pasă că nu-ți mai pasă, intri și îți asmuți inima pe mine ca un ciobănesc pe lup suntem amîndoi în joc și facem dragoste de pacă ne murim unul pe altul.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate