Nepasărea necântecu-și adie
De neființă-i plin în umbre-n noapte
ÃŽn veghe poame de-ntrebare-s coapte
Și ceru-n valuri scrie-o rapsodie.

Tristețea stelele-s să o înșoapte,
ÃŽn crucea-mi stau drept cuie-n feerie
De haos mai zicând o poezie
Și străbătându-și calea cea de lapte.

Sunt singur în odaie, fără tine
Neîngerul nezbor mi-e în poem
Sub zodii cuvântarea să-mi suspine.

La luptă literele-n foi le chem,
Declar război, s-ai pace pe retine
Când vei citi această clipă-n ghem.