m-am gândit la ceea ce îmi lipsește și
am văzut că îmi lipsesc lucrurile pe care nu le pot vedea
și uneori mă supără aerul plin de praf și fum
care trebuie să fie aer curat ca să pot vedea ceva
am înțeles că îmi lipsesc lucrurile pe care nu le pot auzi
adică de fapt aerul care ia forma unui sunet
și clipocește ca o salbă cu bănuți, ca un izvor abia născut

nu îmi lipsește decât ceea ce încă nu există,
așadar nu îmi mai pasă, nu depinde de mine,
ci doar de Acela nenăscut

ori eu am luat forma unui om ori
Dumnezeu a luat forma mea și a celorlalți oameni
lumea întreagă a luat forma mea
toată neființa care mă conturează a luat ființă prin mine
ca aerul
oh! fugiți,fugiți mai departe, mă tem că mă deșir
și neființa din jurul vostru se strecoară în mine
încât și profilul vostru se va deforma

în timp ce cu degetul mare eu pipăi cu iuțeală
trunchiul și membrele mele
ochii și buzele
să le iau iar în stăpânire