și iată-mă ajuns
la dracu-n praznic.

pe drum
mi-au murit toate mamele
înainte să apuc să le explic
că mie nu-mi plac măslinele
și că-mi doresc
o petrecere surpriză de ziua mea.

n-am apucat
să-nvăț cămilele să stea drepte,
să șmirgheluiesc cărămizile din ochii bebelușilor,
să-i povestesc lui prâslea ce gust au merele verzi.

am fost prea ocupat
să nu-ncurc ordinea pașilor:
mereu piciorul stâng, apoi piciorul drept,
apoi piciorul stâng, apoi piciorul drept.

niciodată de șapte ori piciorul drept,
niciodată mâna stângă
sau alunița de pe spate
sau dinții sau ochii
sau eu.

(stâng drept stâng drept stâng drept stâng)

și iată-mă ajuns
la dracu-n praznic.

așa de rapid am ajuns
că nici n-a avut timp
dracu să se coacă.
uite-l cum atârnă de tavan,
încă verde.

a pregătit masa,
e plină de și de umplute cu,
de cu, de și de prăjite.
e ornată cu și cu pline de și de
presărate cu puțin.

trimis la dracu-n praznic
de dracu știe cine,
așa că-l întreb:
„drace,
cine dracu?
cine dracu m-a trimis la tine?”

dracu se uită,
pregătit parcă
să lingă noroiul de pe bocancii
tuturor soldaților,
și-mi face semn
să deschid un geam,
că-i cald ca dracu.