e deja sâmbǎtǎ de o veşnicie
dj-ul stinge muzica şi rămânem
doar cu vocile din cap & ciripit de păsări
care nu se mai întorc
codependenți funcționali de chin
pompǎm serotonină pe datorie
şi totuşi ieşim împreună la lumină

ai băut tone de rosé ca să te rogi
într-o biserică de sticlă spartă
ai lovit vitraliile până ți-a plesnit
gelul de pe unghii şi pe acolo au ţâşnit
icoane lichide din care-mi fac colier
pentru zilele în care nu mai pot
să te port cu mine nicǎieri

uneori e mai simplu să te îneci
decât să spui ce simţi
dar hai că-ți explic
e ca și cum ai sări cu parașuta
cu gândul c-ai să atingi lin pământul
dar în loc de sol dai de solzi și corali
și tot ce credeai că te va susține
te trage încet spre fund
nici nu cazi nici nu înoți
te scufunzi în tăcere
cu parașuta sentimentelor
netăiate de la rǎdǎcinǎ

rămânem oricum aceiaşi noi
â—† vii doar cu trupul
îmbrăcaţi în transparenţa unei alte vieţi
plutind peste asfaltul soarelui nedormit
ca nişte ecouri în carne vie

iar automutilarea devine
un balsam pentru vanitate
care țâşneşte prin buricele degetelor
ca în filmele lui tarantino
în care cad corpurile dar rămâne culoarea

nu-Å£i trebuie rochie galbenÇŽ mulatÇŽ
â—† nici tocuri ÅŸiÅŸ sau piolet
ca să-mi dansezi violent în cap
peste cadavrul vechii mele versiuni

◆ nici cascadă nici suicid estetic
ca sǎ intuieşti ce se întâmplǎ cu lichidele
din compartimentele pline

umpli cercul omului vitruvian
pânǎ nu mai ştiu de unde încep eu
ÅŸi unde te termini tu
ca un cub de gheață topindu-se lent
în sfera mea de influență
unde trupul tău e reformulat
n geometrie sacră
ca un cocktail divin
pe care barmanii nu-l mai pot recrea

◆ cum aş putea să te judec
când şi eu m-am tras pe sfoară ani întregi
la ÅŸtiri am aparut drept
scamatorul cu urechi lungi
ce ținea iepuri morţi în joben

â—† cum aÅŸ putea sÇŽ fiu deprimat
când ştim cǎ pǎşim
spre un pat nepǎtat în care
mă muşti cu o sete caldă
ca de vară târzie

de aia stau sǎ-ți faci felul cu mine
ca şi cu o piersică coaptǎ
cu puf de vise împlinite
şi mă trezesc nu pentru că se terminǎ tot
ci pentru că eşti mai frumoasă
exact în momentul în care
îmi mănânci minţile fǎrǎ anestezic
iar ele
◆ neînsemnate bucăți de viaţă
cu sâmbure de adevǎr
în care te-am făcut
să zâmbeşti măcar o dată

â—‡ asta toatÇŽ e
duminica lumii mele.