Când noaptea se deschide către iubire
ca o ușă prin care trecem către păcat
pe crucile noastre
stă răstignit ochiul minții,
deschizând pleoapa
spre-a ne vedea pe întuneric.

Trupurile ni se așază pe goliciune,
din ea ne bem toamna brâurilor,
în pielea ta albă
o așez pe a mea, roșcovană
precum o furie,
culorile acestea ni le vedem în gând
prin atingeri.

Legea strigătului e șoapta
în noaptea cea inclusă-n tăceri,
vacarmul inimilor e doar interior,
ceasornicul lor
bate ora sângelui.