Taurul acesta, care privește prin ochelari cerul...
Cu barba albă, cu dureri de spate, cu gânduri!...

În fiece seară trebuie să-l îngenunchez,
Să îl strunesc și să îl duc la culcare,
Să-l pregătesc pentru ziua în care
Am să-l jertfesc și din sângele lui amintiri
Sculptate în inimi, vise, imagini, simțiri
Am să le prefac în mormântul gol
Plin de învieri și iubiri.

Taurul acesta este ca pădurea care îmi crește
În carne dintr-o pelagră cu miros de melasă,
Înrămată între câmpii, cu fluvii, cu mări,
Și cu gânduri însămânțate de zori.

Taurul acesta, pe care îl port, prin lumină!
Taurul acesta, pe care îl port prin întuneric!
Îmi curge ca uitarea ce-mi crește din inimi.