poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ ptiu ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-05-27 | | sunt singură într-un loc în care nimeni nu are voie să intre aproape de cea mai frumoasă pădure aici la marginea orașului în care nu sunt amenințări distructive ale stării noastre de bine. ce calm și ce liniște când apa inundă plămânii pământului. nu am de ce să mă tem procesele de inițiere în deja vu au început. procesul de naștere al celulei este același. gheață peste tot. recoltele se unduiesc sub soarele auriu de unde să culegem aurul de care avem nevoie pentru a ne fabrica ceasurile nunțile în suite de lux ale hotelului care are lifturi până în cer. nimic nu mă mai izbește de tavan. visele se proiectează ca niște filme de artă. nu sunt eroi principali. doar pământul, muntele, femeia, bărbatul, pădurea și casele. somnul e o teorie pe care o studiem la arhitectură. cineva îl creează. aș vrea să mă învelesc cu produsele acestea de lux. iubire de tot ce e viu, șaluri lungi de mohair care să ascundă asprimea corpurilor. creioane lungi ascuțite cu care să ne desenăm portretele, să le salvăm în cloud. m-am născut pentru a trăi în această lume. progresiv ca o larvă. sunt ceea ce consum în fața televizoarlor pline de plasmă și puncte mici ca niște fluturași ce se zbat seara sub cerul albastru aproape întunecat. pâine albă ca cearșafurile pe care dorm. muzică înălțătoare scrisă de compozitori care s-au îmbătat cu harul divin. ce calm și ce liniște când respiră pământul. caii o iau la galop. orașul se scufundă în somnul lui aparent cu străzile încă șerpuind în luminile roșii ale semnalizatoarelor. soarele răsare în cealaltă parte. nu mai am ce să salvez. războaiele susțin setea noastră de adrenalină. creatină pentru mușchi mai puternici. sunt singură într-un loc în care am izolat toate lucrurile mai importante și le-am transformat în furie. vapez printre plante artificiale verzi ca mușchiul crud din pădure. nu știu ce am vrut să spunem prin toate astea. nu știm de unde am luat sau moștenit toată dorința de a ne culca liniștiți încă o seară și încă o seară gândindu-ne că o să trecem până mâine prin încă un vis care ne va defini personalitatea și sexul. toate titlurile pe care le adaug vor apărea aici la sfârșit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate