E ziua tristei mele contabilități a vieții,
O ploaie încăpățânată-mi face plata,
Trecutul îmi strivește magia dimineții,
ÃŽn trei secunde mi-e melancolia gata.

Mă dor secrete și mă-nțeapă doruri,
Mă torturează două sute de regrete,
Îmi simt trecute prăbușiri ca zboruri
Sfârșite splendid cu perfecte piruete.

Îmi plâng eșecuri și mă chinui sec
Trăgând cu greu neșansa după mine,
Sunt în extaz când prin depresii trec
Și sufăr groaznic dacă uneori mi-e bine.

ÃŽmi condamn norocul zilnic la pieire
Și-mi trimit etern la ghilotină viitorul,
La mine suferința înseamnă nemurire
Și-orice tortură e mai bună ca amorul.

Nu dau doi bani pe optimism ori râs,
Mă enervează întotdeauna fericirea,
Realizez că tot ce-i pozitiv e-un fâs
Inventat să ne-ndulcească amăgirea.

Viața-i o muscă efemeră și pierdută
ÃŽn zboruri inutile printre flori uscate,
O revoluție ratată pe o jalnică redută
În care visuri și speranțe-s împușcate.