poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ în pod ard niÈ™te fotografii cu tine ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-05-23 | |
drumuri lipite
cu leucoplast precum rănile cauzate de absențe incontrolabile. șterse cu iod în mod insistent pentru dezinfectare. părul meu lung e o revoltă împotriva sistemului. //uneori mă trezesc cu mâinile încleștate, ca și cum aș fi visat că țin pe cineva și nu l-am putut salva.// panorama orașului îmi ascute simțurile. simțurile mele sunt un atac la adresa sistemului. pentru mine dragostea e războiul. frumusețea este războiul. frica este războiul. lumile pierdute ale miliardelor de oameni care au trăit — este războiul. cineva stă în căsuța lui și scrie toate astea. aș putea să spun că e iarnă. nimeni nu mai trece pe drum. //uneori aș vrea să ies din corpul ăsta ca dintr-o rochie de la zara, dar știu că tot ce am sunt rănile mele bine cusute și ochii tăi — singurul semn că războiul nu e în zadar.// lumini orbitoare. orașul devorează precum sistemul — puii vii, nou-născuți ai nesupunerii. gladiole la mormântul tău, mamă. mamelor care au înfrânt sistemul — și tu ai supraviețuit. dragostea mea e pentru tot ce face dimineața să strălucească precum un corp aruncat în beci, luminat o secundă de flashul unei lanterne. //e ca și cum aș fi în siberia.nu mai este zăpadă, doar un ger uscat care conservă tot ce n-am spus, tot ce-am simțitși mi-a fost rușine să simt.// mașina de război a dragostei continuă să lupte împotriva sistemului. eu nu mai am glas. //uneori privesc pe fereastră soldații. se întorc liniștiți, capete aplecate, mișcări cu încetinitorul, priviri goale.// se întorc în orașul unde războiul e la fel de rapace — pe străzi, în morminte, în grădinițe, în școli, în marile clădiri care ascund corporațiile și viciile. cineva scrie despre toate astea. stă în căsuța lui și, din când în când, se uită pe geam. //aș putea să spun că a trecut timpul. e vară. dragostea noastră a devenit o emblemă. am o inimă de pluș. în orașul ăsta nu se mai fabrică decât chei și cartele mecanice. uneori îmi scot inima și o fac să bată. tată, azi am adus garoafe la mormântul tău - ti-am spus iar camerele de supraveghere au înregistrat tot, tot.//
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate