Încă o zi în care plouă,
Ploaia vrea să mă curețe de patimi;
Orașul meu este invadat de lacrimi,
Lacrimile unui sine care este obosit
Văzând doar tristețe pe geamul aburit;
Lacrimile unui sine care se uită în oglindă
Situația mizerabilă nu poate s-o cuprindă.
Privesc denaturat cealaltă dimensiune arătată prin geam
Picăturile ploii păreau că dansează, nu le înțelegeam,
Conform oricărui spectacol, la final doreau laude,
O ovație, dar nu era nimeni să le aplaude.

Încă o zi în care plouă,
Mă întreb daca are sens să ies, să fiu văzută
Dar nu am umbrelă, este de mult pierdută;
Ciudat, picăturile ploii nu-mi par străine,
Îmi aduc aminte de nopțile când somnul nu vine,
În care ploaia se prefăcea în lacrimile mele
Picurând până adormeam, rămân doar urmele.

Încă o zi în care plouă,
Lacrimile curg neîncetat în inimă, sufletul mi-e greu,
Oare când se va opri această ploaie, ea cade mereu;
Mi-e teamă, aș vrea să spun cuiva că am inima putrezită,
În zadar, ploaia nu dorește să-mi facă vocea auzită;
Lacrimile îmi udă fața, le șterg fără niciun sentiment,
Tot ce îmi rămâne e să aștept sfârșitul iminent.