figurant vântul de joi se zbate din toate puterile
temerile îmi sunt valuri înalte decrepite
deșarte se izbesc de suflet
un umblet de bocanc zdrobește un pet
nisipul se risipește pesmet peste o lume cleioasă
zarea devine spumoasă își arată vapoarele
motoarele fac mult zgomot pentru nimic
un pescăruș peltic taie norii în două
partea stângă se arată nouă ca un blid vechi
în urechi aud sirene câteva catrene agățate-n catarg
fâlfâie poezie-n larg șuieră a moarte coasele sunt sparte
departe vuiesc bocitori de nori
vine ploaia se aude în portavoce vine furtuna
nebuna nu are stare vine în goana mare
strângeți rândurile gândurile păziți-vă
feriți-vă de stropii mari
hoinari vă vor lăsa pe piele ca pe arbori inele
adunați-vă-n cuvânt un stăvilar
pentru gustul amar scrieți pe zid avid de iubire
scrieți în neștire până când ploaia ghionoaia iubire va fi
de zi și încă o zi și încă o zi zi zi zi