Mi-ai așteptat picajul la răscruce
De amăgiri ce chicoteau, hiene,
Și injectau decepțiile-n vene,
Ca dragostea, discret, să se usuce.

Apostrofându-mi hoitu' ars de lene,
Am îngropat respirul sub o cruce,
Să-mi stea de veghe-n clipele flaimuce,
Când mă dezmiardă cu nesaț cangrene.

Și iar bifez o zi ostracizată
De veșnice mirări că nu-mi mai ești,
În cordul tău ce nu vrea zmei onești,
N-am viză de intrare niciodată;

Dar cum să-ți fiu, când ne-a cuprins în clești
A beznei amorțire blestemată?