chiar în acest moment ce tulbură frumusețe până la adânci bătrâneți

aș vrea să te cunosc să fiu mâna ta dreaptă ce ocrotește toți copiii orfani ai acestei lumi

departe în lumina soarelui
să nu ocolesc nimic
nicio inimǎ căreia i s-au dat lacrimile fiecărui om
ce iubește
nimic frânt din noi ca o melancolie fără dureri
ca un înger fără de oameni
cum își face cărare pe fața pământului iar apoi pleacă neștiut de nimeni

cum nu pot să mă prefac și curg din tine ca o apă ce însetează același buze
la nesfârșit

iubirea celor flămânzi este erotism plus moarte
cadavre vii fotogenice
sorbind zi de zi paharul singurătății

și
dragoste mea ca o umbrelă din care plouă de-a pururi.