De azi voi rupe legământul
Făcut demult cu Tine, Doamne
Și o să-mi las, ca toți ceilalți,
Să-mi crească... coarne,
Să-mpung cu ele tot ce-mi iese-n cale,
Așa cum cei pe care i-ai făcut,
Au procedat cu mine, ani de-a rândul,
Și tot de azi, am să-ncetez
Să-Ți mai aduc și osanale,
Care oricum, au fost doar vorbe goale,
La cât de mult mi-a secat sufletul,
Sperând să ai de mine îndurare,
Când Tu, numai de mine nu ți-a fost aminte,
Tratându-i pe ceilalți ca un părinte,
Iar mie, numai suferințe și tristeți
Mi-ai scos în cale,
Până-am ajuns să nu mai știu
Nici ce mă doare
Și dacă are
Vreun rost să mai trăiesc,
Și să mă chinuiesc degeaba,
Știind că nu voi mai primi nimic
Din ceea ce-mi doresc,
Ocupând loc aiurea-n univers