recunosc acest adio mut
e semnul fierului înroşit
de pe coapsa femeilor centaur
s-a întors la mine acest adio mut
mă credeam scăpat!
îl strecurasem în plicuri netrimise
s-a întors ca pisoiul abandonat sub pod
mă sugrumă cu uscatul unui mormoloc verde
iată, draga mea!
iată cum se prăbuşesc gâştele, rândunicile, albatroşii
le-am sucit gâtul cu încheietura ta albă
locuiesc într-o pernă, respir pene
gospodinele mă bat cu paletele de sărbătoare
adolescenţii fac dragoste ca păgânii
mor de inimă împreună cu pensionarii

recunosc acest adio mut
s-a întors să mă potcovească
nici dacă mă dau de trei ori peste cap
dacă arunc cu buzduganul în cui
nu mai scap!