În ochii tăi plini de umbre,
Ce poartă cele mai adânci urme
A lumilor în care aflu ceea ce vine,
Numai acolo simt că sunt cu tine.

Fiindcă atunci când în ei privesc,
În privirea lor văd privirea mea
Care, asemenea unor petale,
Înflorite, cresc în carne.

De fiecare dată în care în ei mă uit,
Pleoapele lor, precum un năvod,
Când se închid simt cum prind
Umbre de păsări, de pești
Și de nori ce ne cuprind.

Privirea ochilor tăi e singura
Adâncire în care plutesc
Ca o picătură cuprinsă
De lumina divină
În care trăiesc.