asta e din cele cu multă carne
am fost la Kaufland am luat tocată
că fără multă nu mai este artă
doamnă vreau și eu poezie
dacă puteți să îmi feliați vreo trei
mie așa îmi place să le fac sandviș
pun și hârtie bag și cerneală
la tastatură poezia e prea dreaptă
mie îmi place doar să scriu nu știu
ce e aia poezie mie nu-mi place să am stres
vreau să o pun undeva când mai dă afară
să mă întorc la ea când rămân fără mine
mie îmi place să bag și la cuptor
cartofi dulci tava frige n-am mănuși
poezia nu e bună fără carne
aia e vegană e pentru fulgi de zăpadă
generația lapte și corn nu are nimic de spus
noi mâncăm carne dar nu ne place
noi avem de spus dar nu avem curaj
noi știm cum se face dar nu vrem la fel
și nu ne place cum fac ăștia micii
dar mergem la obor luăm cu pâine și muștar
o pungă de chipsuri netflix cola
ne vindem energia pe abonament lunar
și ne gândim la noi făcând și alergăm
și facem sală iar carnea crește pe noi și e tare
găini de țară în cotețe de beton
30 de ani 120.000 2 camere
poezia ta e obeză nu-i mai plac oamenii
și nici bani nu face și se uită la ecrane bagă zahăr
și grăsimi și crește carnea crește până nu se mai
recunoște și e durerea prea grea și alții sunt
de vină și tu votezi să fie țara liberă
să fii ca înainte cu poezia aproape
să îți placă lumea să râzi să fii bine
cu puțin lângă ai tăi să reînveți
cum să înțelegi lumea
cu ce ai
fără carne
turte cu gem
mălai și compot
de vișine miroase
a prune uscate și
plăcinte de pere
mamaia n-are bani
desface fasole verde
scoate cartofi
și face mâncărică
nici aragaz
toate la sobă
și eu mă spăl
la fântână și broaștele
se văd pe fundul apei
și nu mă gândesc la mine
cu iphone și burtică
cu netflix și carduri
cu bolt și uber
cu sănătate de rutină
mă scurg din canapea pe scaun
și trag de mine
și mă cert
nu-s mulțumit că am
mai vreau
plâng ratele și abonamentele
de foame
și n-am nicio sclipire în ochi
sunt făcut din beton ca imobiliarele
mă vând la groapă îmi dau avans
mă închiriez pe cât mai mult
eu nu mai sunt al meu
n-am prezent mă gândesc doar
la mâine și ieri
mereu între mine mă zvârcolesc
mă caută cuvintele
pe sub carne