Pentru a ajunge la steaua
Care pe sine se stinge trebuie
Să devii întunericul ce o cuprinde
Spre a-i îngrădi strălucirea cu stele.

Fiindcă o lumină în întindere
E cenușa unor alte luciri.

Și tot ceea ce în carne îi crește
Îngroapă în interior din același suspin.

Este firul de iarbă care sclipește
Încarcerat în raza de rouă
Ca bobul de vis în amor
În dimineața nouă.