Iubirea-i flacără ce arde-n noi,
Un dor ce nu cunoaște ploi,
Un vis ce prinde dimineți
Și ne transpune-n alte vieți.

Privirile se caută-n tăcere,
Se prind în dansul unei ere,
Palpând lumina dintre stele,
Sărutul nopții peste ele.

Ne regăsim pe drumuri scrise,
În umbre dulci, în vis promise,
Un cântec lin, o rază vie,
Ce nu cunoaște veșnicie.

Și totuși, clipa ne rămâne,
O scânteie-ntr-o minune.
Iubirea crește fără timp –
E cer senin, e anotimp.