Soarele răsare din cântul cocoșului.

L-am văzut înflorit pe peretele de răsărit
De-a dreapta ușii prin care intram
În casa în care a murit mama
Mamei ce a născut marea
Suferind ca un ram.

O coadă de păun deschisă sta
Într-un evantai de pene în perete
Și îmi colora, ca o podoabă, privirea.

Imaginea sa purta chipul mamei dintâi
Uimită de scâncetul primului prunc.

Răsăritul înflorea din carnea ei
Cum din orizont vapoare vin spre țărm.

Plutind peste adânc, Soarele
Se scufunda în carnea privirii.