dumnezeule, și purtai saboți albi de farmacistă,

și când căutai o carte pe raftul cel mai de sus,

nesigură pe tine, mereu în căutarea unui prieten

mai bun decât tine pentru mine, încât

mușchiul tău gastrocnemian își arăta la rândul lui

mușchii

calea victoriei se translata peste apeductul alternativ

al celor mai circulate bulevarde ale lumii

pe care urma să ne plimbăm

împreună

într-o vară în care boicotam campionatul mondial

și gurile de canal gâlgâiau a zara fierbinte, infernal

un glas străin îmi sugera că ar fi bine să aleg

între tine, dopurile de urechi și un pahar cu apă,

se poate și o linguriță cu șerbet de trandafiri?

pentru că

iubita mea înflorește, în fiecare zi

și glasul acela, pe care l-am atribuit în cele din urmă unei

manifestații stradale mi-a șoptit doar atât

nu e nimic în neregulă cu apa

câtă vreme te menții,

deasupra ei