| + O părere, deloc una critică | George Pașa [27.Feb.24 18:59] |
| Aici, sunt mai mult niveluri de lectură, dar aș minți dacă aș putea discerne mai mult de câteva procente din semnificații. Am încercat, în special, lectura „în filigran”: labirintul semantic m-a încurcat și mai mult. Mi-am zis, în cele din urmă, că nu este nici o ieșire, că nu asta se caută neapărat, poate doar o menținere a echilibrului, dacă aș citi într-una dintre chei, finalul textului. S-ar putea zice, dacă am citi cu atenție titlul (poate unul esențial pentru înțelegerea textului, chiar suficient de reușit), că e un fel de artă poetică, în care alegerea poate părea a hazardului, dacă nu cumva e mai degrabă o ascultare a vocii/vocilor interioare. Până la urmă, structura „de suprafață” poate releva ceva simplu: iubita caută o carte pentru iubitul său, o carte în care acesta să găsească un prieten „de hârtie” mai bun decât ea (cred că, mai curând, Pantazi, nu Pașadia, dacă ne gândim la „crai” ori poate cu totul altul, dintr-o altă carte). Apoi, după acele „umflări” de mușchi îl translatează pe subiectul liric, prin reverie, odată cu tot Podul Mogoșoaiei, într-un alt topos/ în alte toposuri. În fine, vocea aceea pare să-i spună: „Scoate dopurile din urechi, nu refuza paharul cu apă, chiar dacă dorești șerbet e trandafiri! Ce-ți mai trebuie, când ai alături cel mai frumos trandafir? Nu-l vezi cum înflorește?!” Oricum, dincolo de ce-o fi în textul acesta, pe care sigur îl voi mai reciti, echilibrul oricum s-a găsit. Și poate aceasta era, de fapt, ieșirea din text: să păstrezi echilibrul dintre dulce și amar cu o un pahar de apă, că doar și după tărie sau cafea, tot apa rezolvă mai bine. (!) Scuză-mi aiurelile, dar să știi că delirul meu critic e unul controlat. Și am căutat să dau și de miss Pena. N-am găsit-o. Poate că n-am căutat bine! | |
| = cu dibăcie și aș spune | Stanica Ilie Viorel [27.Feb.24 22:11] |
| într-un fel delicat a ieșit din corzi în această situație situație care ar da pe mulți pe spate așa sunt astfel de clipe, precum o peliculă în care, neputinciosul, rămâne captiv doar că, spre deosebire de albină, acesta doar se preface c-ar fi victimă oricum, nu s-a demonstrat că zbaterile alea ale unei albine nu ar fi de fapt hârjoneală, un fel de distracție la maxim într-un moment de derută căci, privind la saboții aceia, la mușchii încordați și mai ales la cât de mult se dedică ea, indiferent dacă ar rămâne chiar și pe planul doi, după pasiunea lui care stă prin cărți reușit poem, bun poem! | |
| = Viorele, | George Pașa [27.Feb.24 23:04] |
| Albina aia e doar în capul nostru. Autorul s-a eliberat, prin scris, de ea. :) | |
| + nu e nimic în neregulă cu apa... | Teodor Dume [28.Feb.24 09:31] |
| un text ce mi- a împlinit lectura "un glas străin îmi sugera că ar fi bine să aleg între tine, dopurile de urechi și un pahar cu apă, se poate și o linguriță cu șerbet de trandafiri? pentru că iubita mea înflorește, în fiecare zi și glasul acela, pe care l-am atribuit în cele din urmă unei manifestații stradale mi-a șoptit doar atât nu e nimic în neregulă cu apa câtă vreme te menții, deasupra ei" sincere aprecieri! luminez | |
| = George, tot ce spui este aievea | BogdanGeana [28.Feb.24 15:07] |
| dar mă supraapreciezi. Este doar o pasă a depresiei, într-o dorită cheie a parnasienilor. Cât despre Pena, iată, tocmai ce i-am cântat prohodul. Poate atingi și tu același subiect, cred că ar fi ceva cu adevărat special. | |