văzând cum stihu-mi cucereşte lumea
bănuiam că uni/versul e în expansiune
dar nu auzisem de entropie
umblam fudul nevoie mare
prin verde despuiat
şi-mi arătam la lume goliciunea
ca nudistul printre valuri
frumosul între urâte
şi prostul printre idei
abia acum când te depărtezi
că aproape nu te mai zăresc
cad tot mai des pe gânduri
şi nu ştiu ce să mai cred
de vină să fie oboseala
că nu mă mai pot ţine după tine
ori mai degrabă
încep să deviez spre roşu