cerul incuiat și potrivit cu anumite chei nu cumva bezna să se arăte în stele

teama aceea cum ca ar fi numarate toate berzele numărate si duse la târg
așezate câte doua pentru ca lumina sa nu se stinga

se întoarce acasă pământul
apa se întoarce acasă peștii cei mari cu burțile în sus răsturnând în oglinzi neputința

oameni cu solzi și timp
roadele câmpului
miriștea încinsă de arșița umbrei se întoarce acasă

în rest mai nimic
uși încuiate
bocetul surd din icoane

- DOAMNE! tu ești?

nu
nu era DOMNUL
ci doar lacrima
care sa stearga din urme