O velă singuratică vine de lângă soare. Ne despărțim unul de celălalt, printr-o ceață care face din două râuri unul. Și pornim ca două fire de iarbă. (doi ani diferiți îmi brăzdează figura.)

Cărare frumoasă...din piatră lucioasă.

În ochi drumul. Părul ca gerul. Pe lângă fiecare casă, rândunici noi simt gustul tânăr al primăverii albe.
Cine să mai știe câte flori îngheață acum.